So Ham

Se așterne praf galben de turmeric uscat peste degetele cu care am gustat din toate frumusețea lumii

Vântul mi-a rascolit încă o dată părul și sufletul, iar miros de India mi-a trecut peste porii pielii care plâng lipsa soarelui din acel tărâm magic

Sunt ceea ce sunt – I am that – that I am – So Ham So Ham So Ham

Știu că e nevoie să fiu aici cu totul, însă de o vreme, sunt doar cu corpul, cu fiecare mușchi, țesut sau celulă

inima e încă acolo,

în răcoare dimineților dinainte de răsărit,

în zâmbetele trecatorilor,

în râsul molipsitor al Oanei,

în învățături și iubire necondiționată,

în celebrări și ceremonii,

în fiecare bucățică de natură, de pământ uscat pe care-l calc,

pe malul Râului Sfânt

cu îmbrățișările lungi și capul pe pieptul cuiva foarte drag,

în mâinile prinse și strânse cu putere,

în săruturi lungi și degete unduindu-se peste urechea dreaptă,

în toată frumusețea și simplitatea unei vieți domoale în interior și nebune în exterior,

în care timpul nu mai curge, ci rămâne pe loc,

ca o mărturie că nimic nu ne aparține, nici macar el, Timpul.

Se așterne praf și dor,

un dor infinit de acest pământ sacru,

un dor pe care îl țin strâns în piept

îmi țin respirația să nu-l pierd

un dor cu lacrimi de fericire și tristețe în același timp

un dor de Mine, cea de Acolo

I am that – sunt asta – that I am – asta sunt

So Ham

So Ham

So Ham