înainte să te iubesc

Apusuri de vară, netrăite de ani

am uitat de voi,

am uitat să vă admir inima sângerândă peste o altă zi ce a trecut

poate apusurile sunt despre nefericire,

despre suferință și capitole încheiate

poate sunt pentru cei care încă căută,

cei care încă nu știu drumul

mi-a fost dor o vreme, de voi,

de liniștea și durerea pe care știați atât de bine să mi-o așterneți în suflet

am continuat să vă iubesc, dar de la distanta,

doar în trecere, exclamând rareori „wow, cât ești de frumos”

v-am lăsat pentru albastrul dimineților în care totul e proaspăt

în care parcă nimic nu moare nimic nu se încheie

mi-am chemat albastrul cerului, să-mi învelească sufletul

și a făcut mai mult decat atat,

l-a îmbrățișat și pentru prima data după mult timp

sufletul s-a simțit în siguranță

am lăsat culorile intense ale apusurilor mele iubite

să pălească în fața acestui albastru pe care îl simt intens

cum se scurge din ochii tai, in inima mea

mi-ești departe iubite, dar ochii tăi de un albastru atat de pur

îmi ghidează pașii spre cer în fiecare dimineață

dacă aș știi ce simt cu adevărat, poate aș putea să-ți spun

o voi face, la un moment dat

pâna atunci, iubite

pătează-mi cerul dimineților în albastru

îmbrățișează-mi inima și

lasa-mă să știu cine ești

înainte să învat să te iubesc