Doar pe el

Coli albe și stilouri în care cerneala neagra se usucă in peniță de parcă ar vrea să nu mai scriu curând

luminile orașului se aprind luminând aprins locuri în care am râs, în care am plâns cu tin, în care ți-am prins mâna în a mea doar pentru o secundă, locuri în care ne jucam de-a adulții cu viața, cu clipele ce ne-au fost date, clipe pe care le-am pierdut

atât de multe clipe pe care le-am fi putut transforma în cuvinte ca „te iubesc, îmi lipsești, te vreau pentru o viață”.

când crezi că nu mai doare, atunci durerea dă năvală ca o năprasnică furtună în sufletul tău, în inima ta ruptă deja în bucăți de amintiri pe care nu mai știi să le pui cap la cap ca să-ți iasă una întreaga

când crezi că totul a trecut, nu că timpul vindecă(ești matură de acum și știi că nici un timp, nici o lipsa nu ar vindeca o inima secata de tot ce înseamnă iubire) atunci ea, durerea îți cade pe umeri, mai grea ca niciodată, să-ți aducă aminte că ai iubit, ca ea, iubirea nu e întotdeauna și pentru tine

să-ți aducă aminte că oricât ai vrea să uiți, să nu mai iubești, iubești mai mult, mai intens pana la epuizare si dincolo

ce ironic, câți bărbați vor să te iubesca, câti o fac deja, pentru câți ești deja femeia perfectă, viitoare soție sau viitoare mamă perfectă, câți vor să-și vindece inima alături de tine, iar tu îl vrei doar pe el.

Doar pe el, din infinitele ființe din universul asta

doar pe el.