Clipa

Îi place când își așează inima peste a ei. Cum greutatea pieptului lui îi imobilizează trupul. Insipră și expiră împreună. De la începuturi. Își inspira rând pe rând, sufletele, topindu-se unul în altul cu fiecare expirație. Cu ambele mâini îi prinde în palme chipul, privind-o dincolo de realitate. Îi mângâie ușor obrajii, fiecare rid. Ea zâmbesște în colțul gurii. Cu ohii adânc cufundați în universul ochiilor lui, inspiră clipa. Clipa de acum și-și repetă în minte:”Aș putea uita tot, însa aș vrea să nu uit vreodată clipa de acum”

Vieți din alte timpuri dau năvala peste ea. Îi umplu sufletul ca pe un pahar de vin roșu. Lacrimi dulci îi inundă albul ochiilor, bucăți din inima ei cad peste trupul lui. E acolo. A fost acolo dintotdeauna și clipa, clipa care tocmai trece prin ea, e infinită. Un cosmos se destramă fir cu fir, lăsând timpul să-și piardă întelesul.

4 și ceva

Filtrul țigării îi sărută ușor buzele umede lăsând fumul să -i pătrundă printre buza de jos și cea de sus

Își lasă capul pe spate și privește cerul

Vede calea lactee ca un curcubeu, în miezul noptii, întins de la un capăt al cerului pâna în celălalt

Vede plenitudinea de stele ce stau să-i cadă peste pleoape și începe să le numere, în joacă

Zâmbește când le pierde numarul și o ia de la capăt

Vede infinitul ochilor lui sub lumina suavă a lunii,

Nemărginirea vietilor în care și-au prins, în treacăt mâna

Își trage ușor cerul peste trupul aproape gol și aprinde din nou țigara

Își cuibarește visele în pieptul lui și-i șoptește:”nu-mi da drumul”

-„Parca ești la mine în brațe de trei vieți” îi răspunde el, prinzându-i chipul în palme

Ea zâmbește și inspira viața, clipa în care își pierde echilibrul sub privirea lui

I-ar spune atâtea, însă cuvintele nu-și găsesc drumul printre buzele ei

La ce i-ar folosi un noian de cuvinte?

E oricum 4 și ceva în fiecare noapte