Despre tine

Posted in Amintiri, Clipe,Viata, Oameni...despre noi on Octombrie 9, 2017 by adela

– Du-mă undeva, îi șpoti la ureche, în timp ce-i prinse timid mâna în a ei

Acolo, cu ochii sprijiniți de măreția cerului înstelat, întinși pe iarba udă, povestește-mi despre tine

Vreau să știu tot, tot ce porți cu tine în fiecare clipă în care zâmbești din lumea ta spre celelalte

Vreau să-mi povestești cum frumuseațea lucrurilor îți înlăcrimează sufletul până în cele mai ascunse colțuri

Vreau să știu cum, obosit de imprefecțiunea sublimă a zilelor tale, îți lași capul în mâini și plângi

Vreau să-ți gust lacrimile ce-ți șiroiesc pe obraji, să-ți mângâi părul ud de toate ploile toamnei ce vine

Vreau să-mi spui cum luna îți obosește nopțile până la epuizare și cum noiane de stele îți inundă privirea

Vreau să te știu pe de rost, de la un capăt al altuia al întregului tău, real și imperfect deopotrivă

 

 

Anunțuri

Vânt de toamnă

Posted in Amintiri, Clipe,Viata, Oameni...despre noi on Septembrie 23, 2017 by adela

Hai să fumezi cu mine îi spuse ea, așa, într-o doară

Muzica trecea ușor prin geamurile groase

În casă, focul ardea și lumea râdea inocent în jurul ei

Muzica o făcea să viseze, să-și lase capul greu să-i cadă în mâini

Printre toate chipurile vesele, ea-l căuta pe al lui

El îi căuta ochii adânci

Era obosit și ar fi vrut ca pentru o clipă să se odihnească în ei

Ea îi zâmbea parcă din alte timpuri

Îl prinse în brațe, îl strânse cu putere și îi atinse părul cu palma-i ostenită

Ar fi vrut să-i sărute buzele uscate, să-i simtă respirația în ureche

Inima lui bătea peste a ei. Îl mai strânse o dată și-l eliberă.

Inima lui rămase să bată peste a ei, ochii ei împletiți în adâncurile sufletului lui

Să fi fost de-atunci o toamnă, niște ploi și vânturi năsprasnice

 

Echilibru

Posted in Amintiri, Clipe,Viata, Oameni...despre noi on Septembrie 18, 2017 by adela

În nopțile în care îi visează chipul, ochii, sărutul, zâmbetul și toate adâncurile ființei, somnul ei își pierde echilibrul.

Realitatea lumii ei  se dilată lăsand timpul sa curgă, rebel la vale. Simțise din prima clipă cum tot pământul pe care și-l clădise sub tălpile desculțe se duce și el la vale o dată cu orice încercare conștientă și realistă de a-și mentine lumea  într-o direcție verticală. Lumea ei o luase demult razna, de când se pierduse pentru prima dată în ochii lui calzi.

Se uită la ceas deși stie ca va arăta aceași ora în fiecare noapte și simte cum timpul i se lipește de pleoape, greoi, ireal

Ar vrea să fugă prin ploaia rece ca să-și revină, să-și simtă din nou pământul sub picioare. Ar vrea să stingă țigări în scrumiera goala sau doar să asculte discuri vechi la pick-upul din sufragerie.

Ar vrea să prindă nopțile albe cu tot cu lunile lor pline într-un sac să le arunce in negura nopții. Cu toate astea iubește și uraște deopotrivă nopțile care o fac să viseze.

O dor până în măduva oaselor, razele lunii care îi conturează amintiri parcă traite într-un timp în care nu era timp

Simte cum curge prin el, conectați în cele mai mici detalii.

Strans

Posted in Amintiri, Clipe,Viata, Oameni...despre noi on Septembrie 1, 2017 by adela

Mi e plin prin inima de tine

Ia-ma de mana si mergi alaturi de mine

De aici si pana la capatul lumii

Tine-ma strans.

Nu-mi da drumul nici ca sa-mi stergi lacrimile ce mi curg siroaie pe obrajii arsi de soare

Nici cand frumusetea toamnei iti inunda sufletul

Tine-ma strans.

Lasa-ti inima sa vibreze in abisul dintre noi, langa a mea

Tine-ma strans, simplu si real.

Stele

Posted in Amintiri, Clipe,Viata, Oameni...despre noi on August 30, 2017 by adela

Daca inca ii simtea lipsa in diminetile blande, cufundate in vise despre printi si castele din lumi indepartate? sau in noptile in care ochii ei obositi fixau constelatii nedescoperite inca in tavanul camerei? Cu siguranta o simtea inca acolo.

Era o lipsa, daca nu fizica, poate nelumeasca,prezenta,nascuta undeva,unde nici ea nu intelegea prea bine, intr-o lume in care isi prinsesera candva chipurile in palme, uitand pentru o clipa de lumea dintre ei

Ar fi vrut sa-i spuna tot ce-i trecea prin mintea copilareasca, sa-i scrie povesti intregi cu finaluri fericite, sa-i deseneze pe chip, cu creioanele ei colorate, toate zambete pe care le-ar pastra pentru totdeauna. Ar fi vrut sa-l cuprinda in brate strans si imperfect.

Inutil. El intelegea tot. Si visele ei copilaresti si toate stelele care-i umpleau tavanul.

Ea simte

Posted in Amintiri, Clipe,Viata, Oameni...despre noi on August 5, 2017 by adela

Îl simte în urechea stânga cum parcă ar vrea să-i vorbescă

Îl vede rar, cum i se împletește, necontenit, în suflet

Cum rădăcinile lui prind rădăcini în ale ei

Îl aude cum tace lăsând gândurile să-și vorbească despre ei

Îl vede în vise copilarești mușcându-i buzele crăpate de soare

În după amieze adulte ciocnind pahare de vin roșu pe dealul din spatele casei

Îl prinde în brațe frumos colorate în care l-ar ține pentru totdeauna

Dimineața, în așternuturi moi, infinite amintiri o învăluie

Își reconstruiește lumi perfecte în care ochii ei îi întâlnesc pe ai lui

În care sărutul lui îi atinge nopțile parfumate de toamnă

Un dor neîmplinit îi seacă zilele fierbinți, una câte una până în abisul vieților dintâi

 

Copii

Posted in Amintiri, Clipe,Viata, Oameni...despre noi on Iulie 27, 2017 by adela

Își închide ochii și lasă aminitirile să dea năvală peste trupul ei, peste ochii ei limpezi și somnorosi

Când erau copii ea îi prindea la gât pietre verzi ce-i călăuzeau gândurile

El îi zâmbea ștrenagar privind-o adânc în ochi până în cele mai ascunse colțuri ale sufletului ei naiv

Ea îl prindea în brațe atunci când nimeni nu-i vedea și-l ținea strâns ca și cum așteptase asta de-o viață

Când erau copii râdeau cu poftă în apele râurilor de munte în care își scăldau diminețile

Se jucau de-a oamenii mari spunându-și povești minunate la focul serilor târzii de vară

Acum au crescut.

Se văd doar în vise, în visele lor de copii în care totul e dulce ca o acadea cu parfum de trandafiri.