Călătorie

O căldură nedefinita îmi încălzește gamba

Luna îmi pângărește sufletul cu lumina-i perfectă

Vântul cald parcă venit pe porțile rămase deschise

Îmi usucă ultimele lacrimi pe obraji

O ploaie rece îmi îneacă gândurile

Parfumul ei îmi aleargă prin fiecare celulă

În curând voi fi în bratele ei, ca un copil întors acasă

O voi ruga atunci:

„Ține-mă strâns cu toate ploile ce-mi vor uda sufletul

Ține-mă când cerul îmi va cădea pe fruntea obosită

Vindecă-mi rănile încă deschise

Pierde-te în mine, la fel cum o voi face și eu

Ia-mi tot, tot ce nu mai pot duce

Ia-mi tot și lasă-mă să învăț din nou

Să cresc, să plâng, să râd cu lacrimi de copil, să iubesc de la un capat la celălalt o nouă lume

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: