Copii

Își închide ochii și lasă aminitirile să dea năvală peste trupul ei, peste ochii ei limpezi și somnorosi

Când erau copii ea îi prindea la gât pietre verzi ce-i călăuzeau gândurile

El îi zâmbea ștrenagar privind-o adânc în ochi până în cele mai ascunse colțuri ale sufletului ei naiv

Ea îl prindea în brațe atunci când nimeni nu-i vedea și-l ținea strâns ca și cum așteptase asta de-o viață

Când erau copii râdeau cu poftă în apele râurilor de munte în care își scăldau diminețile

Se jucau de-a oamenii mari spunându-și povești minunate la focul serilor târzii de vară

Acum au crescut.

Se văd doar în vise, în visele lor de copii în care totul e dulce ca o acadea cu parfum de trandafiri.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: