Ancoră

Îl poartă schițat pe trupu-i firav

Pictat în culori apinse ce-i ard în suflet

Printre șuvițele ei răvașite ce-i gâdilă obrajii

În zâmbetul din colțul buzei

În serile de toamnă, fierbinți ce i se lipesc de pleoape

În visele calde din așternuturi albe, dimineața

În cele mai ascunse cotloane ale ființei ei

Îl poartă în amintiri fumos împachetate

Așezate pe rafturile abisului ei

E ancora ei, de la-nceputuri și până în cele din urmă vieți

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: