Acolo

În nopțile în care nu-și așterne pe coli albe, gândurile

jumatați de cerc îi întrepătrund privirea

Își îndeasă amintirile într-o traistă veche și pornește la drum

Îl caută prin colțurile sufletului ei răvașit

Îl regășeste la fiecare pas

Un dor sălbatic îi revarsă lacrimi pe obrajii calzi

Un dor de lemne arse în incadescente focuri

Un dor de povești infinite, de lacrimi și zâmbete deopotrivă

Ee zile fierbinți de toamnă în care credea că infinitul e acolo

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: