Atât

Văd urme de animale sălbatice în întinsul alb al zăpezii

Aerul rece îmi cuprinde obrajii, rumenindu-i frumos

Îți simt căldura pielii în fiecare por

Infinitul ăsta imaculat îmi rănește ochii

Inocența zilelor de iarna mă doare pâna în străfunduri

Îmi plec capul pe umarul tău

Mâna stângă înghețată îți cuprinde visele

Le mototolește cu grijă și le aruncă în buzunarul hainei

E cald si moale aici

M-aș putea pierde în lumea asta pentru o clipă

„-Cat timp putem lipsi din viețile noastre?”

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: