Alb

 

Lacrimi calde îmi inundă albul ochiului, revărsând oceane sărate peste genele negre.

Privesc dinăuntru liniștea acestei zile, inimaginabila ei frumusețe ce mă copleșește până la epuizare.

Îmi încalț bocancii și-mi îndes bărbia în eșarfa bine strânsă în jurul gâtului

Deschid larg ușa să simt cu totul, albul fulgilor, inocența lor nerostită

Îi aud cum îmi lovesc obrazul, cum cad uimiți unii peste alții

Îi aud cum râd cu râsete mici de copii, cum își dau coate

Această primă ninsoare e cu totul specială.

E ca o gură de aer trasă în pieptul arzând, ca o ultimă îmbrațișare ce mi-ai promis-o la reîntâlnire.

E ca o prindere de mâna în joacă.

E infinit de frumos viscolul dinăuntru și liniștea de afară

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: