Golire de gânduri

Oamenii trec nesătui în lumina nopții ce-i străpunge din lături, din spate. Pe jos arunci pietre, nisip și vise in care bălți uriașe, senine își caută gândurile din dimineața de dinainte.

Înăuntru e cald și noapte. Cercuri albe se întrepătrund lăsând seninul trupului să-mi cadă dezgolit în gânduri.

Afară, haosul lumii trece neobservat. Pe la colțuri, pisici pătate își culeg oasele din tomberoane, trăgându-le spre adăposturile calde din canale.

De când mi-am golit mintea, sufletul îmi râde verde pe câmpiile din spatele casei, iar eu mă-nvăt pe dinafară cu fiecare dimineață în care deschid rând pe rând ochii spre lume.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: