Rabdare

din asternuturile mototolite in care imi duc de vre-o doua zile dupa amiezile si serile
privesc prin fereastra imaculata, luna
o vad aruncata intr-un ranjet diform pe cerul negru, tragandu-si noptile de partea ei
un ceas isi plimba limbile pe ecranul timpului, stergandu-i clipele de sudoare
de pe peretele din stanga mea, desenata in creion, ma priveste inculpator un portret al unei fete cu buze rosii
din cel din fata zboara catre tavan fel de fel de avioane si vulturi gigantici
ma ridic, asezandu-ma pe scaunul negru in fata geamului cu coatele pe pervaz, cu palmele sub barbie
ca un copil si astept : sa miroasa a iarna, a rece si proaspat, sa-mi lipesc obrajii inrositi de frig de sufletul tau, sa ma ratacesc prin nametii unui anotipm ce-mi opreste pulsul cu fiecare rasuflare.
Astept.

Reclame

Un răspuns to “Rabdare”

  1. Să-ţi fie aşteptarea una în deplină certitudine, nu din cea care nu va întâlni nimic la capătul ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: