Se rupe,in mainile tale, cu zgomot surd, tacearea pe din doua

 Mi-ai dat bucata cuvenita si m-ai rugat sa ma  asez pe scaunul cu trei picioare pe care, demult l-am gasit in podul bunicului

Atenta, increzatoare ca intotdeauna cand vine vorba de tine, te-am ascultat. Nu as fi putut sa-ti refuz un lucru atat de minor

Am gustat o bucatita. Era dulce, acrisoara cu parfum de menta si scortisoara, rece ca o inghetata intr-o zi de toamna. Era atat de naturala incat as putut manca din ea o viata. 

Tacerea ta pe care o imparti cu mine e buna. Are iz de bine, e dulce si parfumata, dar n-o vreau.

Asa ca am deschis larg fereastra- si in gerul iernii de afara am aruncat-o peste campul pustiu, peste dealuri inca hibernand, departe in coltul de cer inca senin.

E un nou inceput. Stiu. E greu(asa e de cateva vieti incoa). 

Ca sa ajungi sa vezi albastrul cerului trebuie sa treci prin norii aceia gri si plini de ceata, nu?

Asa ca mai bine, ia-ma de mana sa-i traversam impreuna. Lasa tacerea de-o parte – am tacut prea mult pana… la reintalnire.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: