Tacere

Zapezi  firave si murdare se topesc sub toride zile ce vin

Am lasat noptile sa curga, aparent, linistite, 

Renuntand a le mai numara orele

Tinere paduri imi impletesc uscate crengi

In toata goliciunea sufletului

Aerul se imparte pe din doua,

Lasandu-ne fiecaruria,

Cate un loc in spatiu

Zile  infinit de albastre,

Nopti  perfect albe

Imi haituiesc prin gand

Visez  in  culori si parfum de munte

Si, uneori, lemne arse,

Paraul din spatele cabanei 

Si focul luminand stelele.

Visez.

Iarba a crescut mare, pana la brau

Si-a pierdut din mireasma si din jocul vantului

Cu pleoapele inchise

Am mai adugat o carmida,

Rosie, calda, abia scoasa din foc.

Si zidul s-a inaltat

E aproape de inaltimea ierbii.

Aud

Simt

Tacerea.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: