Cate putin incerc sa ma adun, din zile, din clipe fugare, din razele soarelui de dimineata pe chipul meu, din izvoarele ce candva imi curgeau din adancuri. Cate putin ma rascolesc, ma curat de mine si ma ard, purificandu-ma, ma desfac din fruzele-mi uscate, pentru a infrunzi din nou, mai proaspat, mai verde, mai aproape de ceea ce ati vrea sa fiu, mai cuminte si ascultatoare.

Inmuguresc verde si carnoasa sub roua diminetii inflorind cu totul la amiaza, iar seara, asa cum m-ati invatat , ma inchid cuminte in mine, in causul sufletului meu, la caldura gandurilor frumoase, sub zambetele dulci ale tuturor.

Ce frumos vreti sa ma crestei, atat de inocenta si pura, atat de suava si toleranta, atat de „voi”…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: